Nora Iuga @ Club A

Pe 4 ianuarie 2012, de la 17.30, Nora Iuga va transmite un mesaj prietenilor ei, in chiar ziua in care va implini 81 de ani.

Evenimentul va consemna reluarea blogului autoarei (pentru episodul Blogstory 2). Numai in ultimul an, Nora Iuga a participat la peste sapte intalniri cu publicul in Club A, de fiecare data exprimandu-si dorinta de a reveni intr-un spatiu cu 40 de ani mai tanar.

Cind implinesti optzeci de ani vin prietenii, iti daruiesc un calendar cu cite-un cal pe luna; ei stiu ca rugaciunea ta inainte de culcare e "la malul marii cal as fi vrut sa fiu", l-ai auzit pe Rafael Alberti spunind-o intr-o seara si ti-a ramas in cap... pe urma dormi, dormi adinc de tot si nu simti cutremurul de dimineata cind te scoli, prietenii iti striga din cealalta camera: Ei, ca sa-ti fie de bine, acu sarisi pirleazu' si tu vezi peretele, din dreptul patului, crapat in trei locuri si, din ce iti deschizi mai bine ochii, se fac mai multe crapaturi... astea-s ca niste usi intredeschise prin care zaresti odaile vechi. Si nu-ti vine sa te scoli din pat; e ca in wagon-lit. Simti clatinarea, simti ca esti purtat spre undeva, nu stii incotro, inainte sau inapoi, dar la Budapesta in gara, cind au adaugat vagoanele alea, erai linga locomotiva si acum esti in ultimul vagon. Parca trenul asta si-a rasturnat mersul, inaintezi inapoi. Tragi cu coada ochiului in odaile vechi. Dar ele se fac tot mai mici si mai intunecate din ce te uiti mai mult in ele ca-ntr-o carte cu poze. Uite acolo, in colt,mingea rosie rostogolita la piciorul patului si, dincolo, femeia mica si blonda pe taburet tesind ciorapi si aici, unde-i aici, pe masuta de toaleta, crema Tokalon pentru noapte in flaconul roz si vocea lui nenea Dumitro in chioscul din curte, sorbindu-si cafeaua: Bre, Cornelio, adu scrumiera. Cum s-a tocit pragul asta, ar trebui reparat, dar a murit si palarierulsi remaieuza... fetita cu pistrui se uita la piatra cu chipul Maicii Domnului: Te rog fa sa nu moara mamica si taticu, spune, sufla in luminarile de pe tort si timpul se face la loc. Suge burta. Da-ti capul mult pe spate. Trage aer in piept, da-l cu zgomot afara: la, re, fa, sol, mi... mai e ceva pe fundul cestii. Ti-ai luat pastilele? Ai stins aragazu'? Ai incuiat usa? Ai grija de tine! Pe fereastra palierului vad blocul lui Mady Marin, chiar ferestrele ei de la sase. La etaje purtam acelasi numar, la ani nu.
De-aia Mady nu stie cum e la optzeci. Ar trebui sa intrebam imensitatile alea care ling burta cerului ca niste pisici in calduri, pisicile cu capul in nori, alea cu nume celebre: Chrysler sau Empire State Building si dincolo Panamericano, cu piepturile drepte in bataia soarelui, pe linga care micutul Tour Eiffel se cocirjeste vazind cu ochii ca scheletul unui cotoi batrin. Arunc la ghena gunoiul de ieri. Miine o sa arunc gunoiul de azi. Tot timpul inlocuim ceva cu altceva. Intoarcem paltonul pe dos. Uite, incepe ziua sa creasca. Si viermele s-a ingrasat si-a pus si el paltonul intors sa nu i se mai vada fata... tac, astept, la primavara ma fac fluture. (Nora Iuga - Cum e la optzeci, in Observator cultural nr. 558, ianuarie 2011)

Nora Iuga, pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, Bucuresti), poeta, prozatoare si traducatoare, este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.

Blogul autoarei - noraiuga.wordpress.com